Zi Confuza





Cu cat citesc, cu-atat imi pare
Ziua mai confuza...
Trecutul doare
Uneori
Lovit de paginile-flori.

Si sori de abur, istoviti
Clipesc alene dintre randuri;
Mi-e dor de crinii rasariti
Pe camp, in urma ploii de argint,
Si-as vrea sa fiu copil, sa ma alint
In palpairi de fulger nebunatec.

Stele apun, stele rasar
Si viitoru vine-n dar
Cu sine si cu-n alt trecut
E timpul sa privim spre zari:
Au rasarit noi pagini pe carari
De vis neintinat.

Pietrificata-i clipa ce-o sa vina
Fluidizat e timpul ce va fi
Lumin-am inspirat, deci tot lumina
Voi expira cand clipa va muri.

Sunt munti ascunsi in ape
Si-n campiile albastre,
Sub lemnul din hartie
Stau paduri de astre
Iar patima ce vine sa se-adape
Din ele, bea din ape-adanci;
Sunt ape de-un albastru cosmic
Ascunse-n inimile stanci...

Cu cat citesc, cu-atat imi pare
Ziua mai confuza...
Trecutul doare uneori
Lovit de gandurile-frunze
Plonjand in plete de meduza.



(17 aprilie 2001)