O mare de crengi




O mare de crengi
E lumea din jur
Chiar daca, privind
Numai cu ochii nostri biologici
Vedem doar niste salcii gri in ploaie...

Se vad sclipiri de foc printre ramuri
Indicand tronul viitoarelor frunze,
Iar ploaia ce cade tacuta si rece
Devine-o padure albastra...

Inserarea se lasa, lent,
Ca un giulgiu ce duce spre moarte,
Privind catre cerul absent
Vezi norii ce-ncep sa te poarte
Departe de tot ce-i prezent...

Iar stelele reci, nevazute,
Lumina difuza sub cerul ascuns
Incep sa rosteasca povesti nestiute
Punand intrebari, asteptand un raspuns
Izvorand din abisuri pierdute...

Doar ploaie-padure si ramuri lichide
Se-mbina unite, tacute,
Visand din nou poate la zile toride
Printre frunzele albe cazute...

E tacere in jur si-ntre astre
Natura renaste din ceata;
E suficient sa strigi:
"Exista viata"
Si poti deveni nemuritor.

(12 martie 2001)