Aripi de Ceata




O pereche de aripi de ceata
Se deschisese ieri deasupra lacului
Printre crengile dese de spini
Iisus urca din nou o aparenta Golgota.

Din apa cristalina si rece
Pestii tasneau nepasatori, la prins muste
Si ora parea ca s-a dus sa se-nece
Si timpul parea c-a plecat sa se-mpuste.

Mai sus, printre crengile dese,
Iisus continua, fara graba, sa urce;
Dar pestilor nu parea deloc sa le pese,
Nici mustelor ce dansau in aerul dulce.

Iar aripile-albastre, de ceata
Pareau sa se-ntinda spre abisuri celeste
Sub ele, pulsand de lumina si viata,
Stoluri de pasari scoteau triluri maiestre.

Mai jos, printre crengile dese,
Iisus continua fara graba sa urce;
Dar pasarilor nu parea deloc sa le pese,
In timp ce cantau in aerul dulce.

Nici oamenii nu pareau sa remarce
Pasii cei singuri ce urcau printre spini
Nu credeau, nu voiau a-l vedea cum se-ntoarce
Pe cel ce-nsemna zborul spre inaltimi...

Si ora parea ca s-a dus sa se-nece
Si timpul parea c-a plecat sa se-mpuste
Ascuns de priviri, printre crengile dese,
Iisus continua fara graba sa urce.

Pe dealul nascut din limpedea apa
Tinerii pomi isi deschideau lent cununa;
Dealul parea mult prea mic sa-i incapa,
Spinii de jos pareau sa creasca intr-una.

Acolo, printre crengile dese,
Iisus continua fara graba sa urce;
Doar pomilor parea putin sa le pese,
Frematand de tristete in aerul dulce.

Si ora parea ca s-a dus sa se-nece
Si timpul parea c-a plecat sa se-mpuste
Ascuns de priviri, printre crengile dese,
Un om continua fara graba sa urce.



(16 aprilie 2001)