Aceeasi Nedumerire





Nu plutesc printese-n jurul meu
Si nici visuri de slava;
Mereu
Aceeasi nedumerire alba
Ma face sa fiu distrat,
Doar eu,
Pierdut in hatisul gandurilor mele
Sau ale altor inimi rebele.
Doar eu, ratacit si ciudat.

Un fluture albastru de-as fi,
As sageta fibra padurii
Fara teama de-a de-a deveni
Pulbere de astri,
Fara gandul iubirii sau urii,
Fara visuri desarte,
Lasand vantul printre crengi sa ma poarte,
Un fluture-ntre fluturi albastri...

Voi, cei dragi,
Sunteti acum atat de departe!
Credeam ca sunt pierdut printre brazi,
Lasand muntii spre cer sa ma poarte,
Spre linistea deplina, totala.
Dar fu doar un vis...
Si-aceeasi nedumerire ma-nfioara:
Aici cum am ajuns?
E spatiul deasupra prea-nchis,
E cerul din jur prea ascuns!

Au rasarit din nou stelele,
Reflectate in roua de-afara
S-au deschis, ca lalelele
Intr-o alba dimineata de vara...

Turnuri de fildes par in departare
Aripile albe ale norilor,
Perechi de aripi ce incep sa coboare
Peste corolele reci ale florilor.

Doar gandurile mele ratacite
Bat cu pumnii la portile intelegerii,
Suna sinistru zgomotul lor,
Plutind in prapastii vrajite,
Zvarcolindu-se-n spuma alegerii
Unui nou sens al vietii;
Gandurile mele privesc spre viitor,
Din unghiul de foc al tineretii!

Sunt pierdut si distrat,
Doar eu, ratacit si ciudat.
Visand la fluturi albastri,
Sub campia de astri...



(2 mai 2001)